Adrian Papahagi -Articol aparut in ziarul Averea (14-11-2005)

Nota: Autorii acestui blog nu impartasesc toate opiniile din acest articol, insa sunt intru totul de acord cu critica facuta de autor, Uniunii Europene.

CEL MAI MULT dintre toate tampeniile pe care le aud zilnic ma enerveaza sintagma „integrarea europeana“. Pai pana acum unde-am fost, in Asia, in Africa, pe luna? Nu tot in Europa am fost? In ce ma priveste, m-am nascut european pana in varful degetelor. In familia mea se scrie in franceza de peste un secol, s-au scris teze de doctorat in franceza, germana si italiana. De cand ma stiu, am vorbit mai multe limbi europene, am citit in mai multe limbi europene. Toti romanii cultivati vorbesc bine cateva limbi: nu euroesperanto- ul „implementarii suportului auditului monitorizat“, ci franceza eleganta a intelectualitatii pariziene, engleza manierista care a supravietuit din epoca victoriana, germana rafinata provenita din frecventarea filozofiei cu F mare. Taranii nostri care se duc duminica de duminica la biserica sunt mai europeni decat locuitorii din Seine-Saint- Denis. Romania e europeana prin geografie, prin rasa, prin credinta. Acestea trei sunt cele mai importante. Dar pentru Uniunea Sovietica Europeana ele nu au nici o valoare, asa cum nu aveau pentru URSS. Vedeti bine ca UE nu se incurca in geografie, purtand tratative cu Turcia, ai carei principali vecini sunt Iranul, Irakul si Siria, tari cu o profunda vocatie europeana de la Darius incoace… Sunt convins ca UE, daca va mai exista in 2050, va accepta si Marocul, Tunisia si Algeria, Libanul si – daca o va dori – Israelul! Cat despre „continentul alb“, azi e interzis de o politie a gandirii mai puternica decat KGB-ul chiar si sa gandesti ca Europa ar fi populata de albi. Indrazneste sa te arati pentru o clipa sceptic cu privire la efectul nefast al importului iresponsabil de populatie africana si orientala in tarile occidentale si vei deveni pe loc nefrecventabil, rasist, „fascist“. Degeaba arde Franta de peste doua saptamani si politia nu reuseste sa puna capat violentelor, discursul pe care il auziti pe televiziunile franceze este indreptat impotriva „inegalitatilor sociale“ si a „discriminarii rasiale“. Degeaba au sarit in aer metrourile din Madrid, Londra si Paris, UE nu a tras invataminte. E poate prea tarziu. In fine, crestinismul, care a facut Europa, care a unit Scandinavia cu Sicilia si Irlanda cu Rusia inca din evul mediu, crestinismul care a inventat orasele, scolile, culturile europene – crestinismul, identitatea prima a Europei, astazi este aruncat la cos ca un balast istoric. Avortata constitutie europeana facea tabula rasa din credinta a cateva sute de milioane de europeni catolici, protestanti sau ortodocsi pentru care crestinismul nu e doar o superstitie inavuabila de budoar, ci coloana vertebrala a identitatii lor. In ce valori crede atunci Uniunea Europeana in care dorim sa ne integram, pe care o luam drept singura si autentica Europa („beware of imitations“)? De rasa (cuvant interzis azi), geografie (notiune vaga si interpretabila) si credinta (reflex babesc) vedem ca nu se sinchiseste.

Pe ce se bazeaza atunci?

Pe „democratie“ si „drepturile omului“ ni se va raspunde. Lucruri foarte bune, cine poate sa o nege? Putin importa ca aceasta democratie condamna totalitarismul nazist, dar menajeaza comunismul; putin conteaza ca in virtutea democratiei, partidul lui Le Pen, care obtine la fiecare alegere 10% din voturi, nu e reprezentat in Parlamentul francez; ca Berlusconi e pus la zid si Joschka Fischer e cel mai popular politician german; ca Austria in care Haider a luat nepermis de multe voturi era „monitorizata“ ca o dictatura africana, in timp ce la Paris si Roma comunistii sunt periodic cooptati in guverne. Putin importa ca democratia se opreste la portile cancelariilor Bruxelles-ului, devenit ingrijorator de pronuntat o capitala federala. Cine i-a ales pe comisarii europeni? Ce reprezinta ei? Controleaza popoarele Europei politica acestei comisii? Ne informeaza presa despre fiecare miscare a ei, asa cum urmareste fiecare gest al guvernelor nationale? Nici vorba. Pentru politica romaneasca, macinata de coruptie, intransigenta politburoului bruxelez si a diversilor nomenclaturisti care ne dicteaza legile poate fi in acest moment un colac de salvare. Dar cand Romania va avea mijloacele si va dori sa-si faca propria politica in materie de imigratie, inflatie, valuta, deficit, munca, agricultura, va putea ea sa mai decida? Vom putea sa ne mai guvernam „prin noi insine“, cum incearca acum curajosul, dar hulitul Tariceanu?

Orice s-ar spune, Romania, asa amarata cum este ea, a gerat bine in ultima vreme inundatiile si inceputul de gripa aviara. Aduceti-va aminte de dezastrul de la New Orleans. Amintiti-va cata vreme a ocultat Anglia adevaratele dimensiuni ale bolii vacii nebune, din interese financiare. Amintiti-va de scandalul sangelui contaminat cu HIV din Franta. De asemenea, Romania a stiut sa gereze tensiunile interetnice din Ardeal, care nu au degenerat niciodata in terorism sau in persecutii politico-politienesti ca in Corsica, Tara Bascilor sau Irlanda de Nord. In fine, drepturile omului sunt marea achizitie a Europei postnaziste si postcoloniale. Dar si ele functioneaza selectiv.

Cand e vorba sa condamne comunismul, Europa se eschiveaza. A inchis ochii asupra situatiei Estului timp de patruzeci de ani, asa cum inchide azi ochii asupra regimului din China, pentru a face afaceri cu superputerea emergenta.

La fel in Azerbaidjan, la fel in Libia: dictaturi abjecte, dar daca fac comert, inchidem ochii. In numele drepturilor omului, ceea ce pana de curand era inimaginabil – casatorii homosexuale cu drept de adoptie – devine vazand cu ochii „acquis comunitar“. In numele drepturilor omului, se interzice portul crucii, al ciadorului sau al kippei in institutiile publice, dar elevii au voie sa vina la scoala despuiati, latosi, gauriti in buze, cu T-shirturi purtand inscriptii obscene.

In numele drepturilor omului, justitia europeana incarcereaza intreprinzatori faliti si lasa liberi criminali in serie ca Ducroux, corupatori de minore ca guru Bivolaru sau teroristi ca Cesare Battisti. Europa este patria si destinul nostru, Europa suntem noi, romanii, maghiarii, francezii, suedezii. Comunitatea europeana ca alianta economica si politica intre state suverane care vor sa evite razboiul si sa contribuie la prosperitatea comuna este o constructie admirabila. Cincizeci de ani mai tarziu, dotata cu birocratie, nomenclatura si o ideologie stangista depasita de istorie, Uniunea Europeana incepe sa semene tot mai mult cu URSS. Un dinozaur ineficient, ca Imperiul K&K, URSS, ONU sau alte structuri supranationale. Statul-natiune nu si-a spus, cred, ultimul cuvant.